Atestări documentare şi arheologice(din Monografia comunei Râmnicelu)
Râmnicelu(in trecut, Obiditi) este o comuna situata in judetul Buzau, Muntenia, Romania, formata din satele: Colibasi Fotin, Râmnicelu(satul de resedinta) si Stiubei.Ea se afla pe malul raului Ramnicu Sarat. Din punct de vedere istoric, comuna apare pentru prima data atestata documentar din anul 1599 si prima denumire a fost Obedati.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Obiditi, facea parte din plasa Ramnicul de Sus a judetului Ramnicu sarat si era formata din satele Obiditi(astazi, Râmnicelu) si Maracinii Grecului, avand in total o populatie de 771 de locuitori.In comuna Obiditi, functionau o scoala de baieti cu 27 de elevi infiintata de stat in 1876, si o biserica datând din 1857. Restul satelor comunei actuale erau grupate in comuna Stubeiu, aflata in plasa Gradistea a aceluiasi judet si avand o populatie totala de 717 locuitori.
Pe teritoriul satelor Ştiubei şi Rîmnicelu s-au descoperit resturi ceramice apartinând culturilor Sântana de Mureş (sf. sec. III – mijlocul sec. V) şi Dridu (sec. VIII-XI), mărturie a începutului vieţii în aşezări stabile pe aceste locuri.
Prima atestare documentară a satului Colibaşi datează din anul 1595, când, într-un document este consemnat numele lui Stan Logofătul din satul Colibaşi, citat ca martor „la împărţirea ocinei lui Jupan Dragomir Spătaru”. În acelaşi an apare o hartă „Moldaviae finitimarumque regionum typus” realizată de sasul Georgius de Reicherstorffer, unde sunt menţionate mai multe localităţi din judeţul Buzău.
Aşezarea Ştiubei a fost atestată în secolul XVIII (1739). În anul 1753 a fost construită la Ştiubei, de către pitarul Alexandru Niculescu, biserica „Naşterea Maicii Domnului” (reparată în 1905).
În secolul XIX, în satele Rîmnicelu şi Colibaşi, au fost ridicate două biserici cu hramul „Sfinţii Voievozi”.
Momentul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este marcat şi de locuitorii comunei Râmnicelu. Documentele vremii amintesc de 384 de telegrame pe care localnicii din Ştiubei, Bălţaţi şi Obidiţi le-au trimis domnitorului ca sprijin moral pentru reformele înfăptuite de acesta, după tulburările produse între 3-15 august 1865.
Monumente istorice
Patru obiective de pe teritoriul comunei Râmnicelu sunt incluse pe lista monumentelor istorice din judeţul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice și celelalte două — ca monumente de arhitectură.
Ambele situri arheologice se află în zona satului Știubei. Primul, de la „Movila Săpată”, cuprinde o așezare neolitică (mileniile al VI-lea–al V-lea î.e.n.), o așezare din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală timpurie din secolele al X-lea–al XI-lea. Celălalt, aflat la movila Panait D. Matei, aflat la 1,6 km sud-sud-est de sat, cuprinde și el o așezare neolitică și una din Epoca Bronzului din aceleași perioade ca primul, precum și o așezare din epoca migraţiilor aparţinând culturii Cerneahov (secolul al IV-lea e.n.) și o necropolă medievală timpurie din secolul al XI-lea.
Cele două monumente de arhitectură sunt casa Mănăilă (1920) și casa Dan Stan (1915), ambele în satul Râmnicelu.
Alte aspecte din istoricul localităţii
Istoricul localitatii Râmnicelu, este unul care ne arata ca, comunitatea era formata din doua zone distincte, Obedaţi si satul Mărăcinii Grecului – actualul cartier Ceausu.
In acele vremuri in partea de nord a actualului sat Râmnicelu(fost Obedaţi) exista o inchisoare, care avea specifica pedeapsa plimbarii detinutilor, cu ambele maini legate de un drug de lemn numit obeada.Plimbarea detinutilor in inchisoare avea loc in interiorul unor galerii sapate in pamant, galerii, care pot fi sesizate si astazi prin gospodariile unor cetateni ai statului.
Paznicii acestei inchisori precum si detinutii care se eliberau din inchisoare au alcatuit prima asezare cu numele de Obedaţi, mai tarziu Obidiţi.Satul Obedaţi a fost un sat boieresc.
Celelalte sate, respectiv, Stiubei, Colibasi si Fotin, au format pana in anul 1965, comuna Stiubei, cu resedinta de comuna in satul Stiubei.
Satul Ştiubei apare pentru prima data atestat documentar in anul 1789.Primii locuitori ai acestei asezari au fost un grup de crescatori de albine, precum si un grup de mestesugari in lemn.Ulterior populatia s-a inmultit prin migratie din diferite zone ale tarii.
Satul Colibaşi apare pentru prima data atestata documentar in anul 1800 si a luat fiinta din populatie preponderent din zona de munte, multi dintre acestia stabilindu-se datorita locurilor de munca create in muncipiul Râmnicu Sărat si fermele agricole ale fostului I.A.S.
Satul Fotin este atestat documentar din anul 1890, numele acestui asezamant venind de la numele generalului Fotin, participand la razboiul de independenta din anul 1877 si stabilit ulterior pe mosia din aceasta zona.Populatia satului este in general provenita in zona, mai ales din localitatile judetului Vrancea, avand in vedere fermele agricole dezvoltate in zona in perioada comunista.
Plasa Râmnicul de Sus, plasata intr-o regiune de dealuri, in bazinele Râmnicului si Câlnăului, era udata la est de raul Râmnic si avea resedinta la Sgarciti(Topliceni).Se invecina cu plaiul Ramnic, judetul Buzau, de care era despartita prin culmea Câmpulungeanca.
Comunitatea locală de romi
Localitatea are o istorie aparte fata de majoritatea satelor din jur.Aici, cu peste 100 de ani in urma, se afla o puscarie subterana, pedeapsa celor condamnati fiind sa se plimbe prin catacombe, legati intr-un soi de juguri, numite obezi.De aici provine si denumirea comunei, care mai intai s-a numit Obezi, apoi Obidaţi si din 1968 Râmnicelu, asta pentru ca in timpul regimului comunist, pe hartie cel putin, se abolise orice forma de asuprire.
Traditia locala spune ca satul a fost constituit treptat, din puscariasii care dupa ce isi ispraveau pedeapsa ramaneau pe loc, neavand unde sa se duca.Lor, nu se stie exact cand, li s-a alaturat si un neam de tigani, o parte fosti robi pe mosiile din jur, altii nomazi manati aici de soarta.Astazi, in Râmnicelu, romii constituie circa jumatate din totalul populatiei. Datele ultimului recensamant arata ca dintr-un total de 4445 de locuitori, 716 s-au declarat romi.
Evidenta populatiei, arata ca ei ar fi 1654.Numarul lor este totusi in crestere fata de precedentul recensamant, din 1992, cand si-au asumat identitatea 1254 de persoane.
Dincolo de cifre, romii din Râmnicelu constituie o comunitate eterogena, formata din 269 de familii, unite intre ele numai pe baza legaturilor de sange.Marea majoritate a oamenilor traiesc din agricultura si din comertul cu produse agricole, zona fiind renumita pentru culturile de usturoi, ceapa sau arpagic.
Baza economica a comunei este mixta, fiind reprezentata de unitati agricole, prestari de servicii pentru productie, cat si unitatile de tip industrial ce se dezvolta pe terenul fostelor Cooperative Agricole de Productia Râmnicelu si Stiubei , ultima icluzand si satele Colibasi si Fotin.Principalele activitati economice sunt: legumicultura, localitatea fiind cunoscuta in toata tara datorita culturilor de usturoi si ceapa, cultura cerealelor, cresterea animalelor mari, mori, brutarie, servicii auto sau industrie mica.
Oina –Istoric si actualitate(din monografia comunei Râmnicelu)
Aparitia si evolutia oinei nu constituie pana acum obiectul unui studiu monografic, in special datorita saraciei datelor care ingreuneaza punerea in evidenta a unui istoric clar si concludent al acestui sport in cadrul localitatii studiate. Oina este un sport national, am putea spune chiar sora folclorului nostru traditional. Oina are frumusete si dinamism presupune curaj si o deosebita indemanare.Regulile jocului vin din viata sociala, munca zilnica si din conditiile istorice ale luptei noastre pentru apararea pamantului sfant.
In nici un sport din cele practicate astazi in lume, un singur jucator nu se lupta cu o intreaga echipa. In oina acest lucru este obligatoriu pentru ca singuri ne-am aflat in fata dusmanului si a trebuit singuri sa ne rezolvam problemele istoriei.
A sti sa lovesti corect, cu viteza si cu forta e un lucru greu de realizat si oinistii nostri il fac asa cum l-au facut si stramosii nostri de la daci pana la noi.
In acest sport, mingea circula cu viteza glontului si trebuie sa-ti tintesti adversarul in acele momente care nu trebuie pierdute. Daca l-ai scapat nu te mai intalnesti cu el decat in alt meci, cu alta miza. Inteligenta si curajul au fost atribute cu care poporul nostru a reusit sa indeparteze relele din tara. In satele de pe valea raului Rm –Sarat, oina se joaca cu pasiune de cateva secole.De peste 10 decenii, acest sport se joaca intr-un cadru organizat.
In comuna Râmnicelu, oina este cunoscuta din timpuri imemoriale. Copiii care ieseau cu vitele la pasune sau la balta incingeau un joc de oina. Acest sport a facut din comuna Râmnicelu o localitate cunoscuta pe plan national si international.
La Râmnicelu se juca oina de la varsta de 8 ani la 40 de ani si peste. In timpul regimului comunist, erau organizate numeroase competitii, respectiv: Cupa UJCAP, Cupa Satelor, Campionate Nationale, unde echipa “Energia Rimnicelu” castiga competitiile sau ocupa pozitii fruntase.
Permanent echipa “Energia Rimnicelu” a participat la Campionatul National organizat de Federatia de specialitate, de fiecare data numarandu-se printre protagoniste.De asemenea trebuie amintit faptul ca echipa locala a fost permanent “pepiniera” multor echipe de oina din Campionatul National.
Anual, in cinstea acestui sport istoric in comuna Râmnicelu, este sarbatorit “Memorialul Mihalache Balan” – cel care a initiat jocul de oina pe teritoriul localitatii.
Text preluat din Strategia de Dezvoltare Locala 2021 – 2030